Bn...aici vb in japoneza...yoo nu prea sti japoneza moolta asa ca incepeti voi..asa mai invatam si noi cate ceva...iar dupa ce vb ina japoneza veti pune in paranteza (_) ce ati vb !!! Sper sa va palca topik-ul dak nu il sterg !!!
Topik ptr. vb in japoneza... – poza de FeelGazeRock, in Japonia · 6KB
Japoneza (日本語, nihongo ► pronunţie ► ) este principala limbă vorbită şi scrisă în Japonia. Japoneza prezintă asemănări sintactice cu limbile altaice, şi posibile influenţe de vocabular şi morfologie din limbile malaio-polineziene. Pe durata ultimelor aproximativ 15 secole, în urma contactului cultural cu China, un număr important de cuvinte au pătruns în limba japoneză, împreună cu scrierea ideografică. În afară de caracterele chinezeşti (numite în japoneză "kanji", japoneza foloseşte în prezent şi "hiragana", "katakana" (două alfabete fonetice silabice paralele, de câte aproximativ 50 de simboluri fiecare), şi ocazional "rōmaji" (caractere latine).
Este considerată o limbă aglutinantă (care formează cuvinte şi expresii prin alăturarea de morfeme) şi se distinge printr-un sistem complex de forme de exprimare onorifică, reflectînd structura ierarhică, "verticală," a societăţii japoneze.
Sunetele din limba japoneză sînt relativ puţine la număr. Accentul se manifesta prin intonaţie (înălţimea sunetului), care poate servi uneori la diferenţierea unor cuvinte altfel identice.
Deşi nu este deloc înrudită cu limba chineză, japoneza a împrumutat masiv din aceasta pe parcursul a mai mult de 1500 de ani de legături culturale. În scrierea japoneză au fost folosite iniţial exclusiv ideogramele chinezeşti, numite în limba japoneză "kanji", dar datorită diferenţelor majore la nivel gramatical între cele două limbi această metodă de scriere era greoaie şi a trebuit îmbunătăţită prin introducerea unor caractere fonetice care să marcheze de exemplu flexionările specifice limbii japoneze. Astfel au început să fie folosite, pe lîngă kanji, şi două silabare ("alfabete" în care unui caracter îi corespunde o silabă rezultate din simplificarea unor ideograme chinezeşti. Acestea sînt: hiragana, folosit pentru scrierea terminaţiilor gramaticale, prepoziţiilor şi conjuncţiilor, precum şi altor cuvinte care altfel ar trebui scrise cu ideograme prea complicate, şi katakana folosit în scrierea numelor străine (provenite din limbi care nu au kanji), cuvintelor de origine străină, sau stilistic pentru accentuarea unor cuvinte (similar cu folosirea caracterelor cursive sau aldine în limba română.
Am gasit cv pe net despre lb japoneza...
Topik ptr. vb in japoneza... – poza de FeelGazeRock, in Japonia · 49.4KB
coi pune si yo cateva cuvinte Reforma religioasa din ,,era Meiji” a structurat mai multe tipuri de sinto: sinto imperial, al sanctuarelor, popular etc. Sanctuarul sinto este lacasul unui Kami si este strans legat de natura. Templul, de o simplitate plina de rafinament, este alcatuit din lemn si se recladeste la fiecare 20 de ani, iar in sala principala a templului se afla obiecte-simbol: o oglinda de metal - simbolizand lumina, o bagheta - simbolizand armonia, un cristal de stanca - simbolizand cunoasterea zeilor.
Wa pace, armonie Do cale Ryu şcoală, stil Wado Ryu calea păcii Kara gol Te mână Karate Do calea cu mâna goală Dojo sala de antrenament Yame stop, opreşte-te Yoi atenţie Yasume relaxare Mokuso meditaţie, odihnă Kiritsu ridicare (elevii se vor ridica numai după ce se ridică instructorul) Salut: Rei salut Shomen ni rei salut spre peretele de onoare al sălii, unde ar trebui să fie poza fondatorului stilului sau/şi drapelul naţional Sensei ni rei se salută instructorul Otaga ni rei se salută elevii, colegii de antrenament Direcţii şi nivele: Mae înainte, în faţă Ushiro în spate Hidari stânga Migi dreapta Soto spre exterior Uchi spre interior Mawashi circular Mawate întoarcere Jodan partea superioară a corpului, deasupra umerilor Chudan partea de mijloc a corpului, între umeri şi talie Gedan partea de jos a corpului, de la talie în jos Tehnici şi lovituri Kihon waza mişcări de bază Renzoku waza combinaţii de tehnici Uke waza blocuri Uchi waza lovituri Tsuki waza lovituri de pumn Geri waza lovituri de picior Empi cot Hiza genunchi Junzuki lovitură cu mâna din faţă Gyakuzuki lovitură cu mâna din spate Uraken lovitură cu dosul (spatele) pumnului Maegeri lovitură de picior în faţă Mawashigeri lovitură de picior circulară în faţă Sokuto lovitură cu muchia piciorului Ushirogeri lovitură de picior în spate Yokogeri lovitură de picior în lateral Poziţii Seiza poziţie în care se stă aşezat în genunchi, cu trunchiul drept Yoi dachi poziţie de aşteptare cu picioarele depărtate la o lăţime de umeri şi mâinile puţin în faţă, trunchiul drept Musubi dachi poziţie de drepţi, cu călcâiele lipite şi tălpile orientate la 45 0
Zenkutsu dachi poziţie cu genunchiul piciorului din faţă îndoit la 90 0, piciorul din spate drept cu talpa orientată la 45 0
Gyakuzuki dachi asemănătoare cu zenkutsu dachi numai că piciorul din faţă este retras puţin mai în spate şi lateral Shizentai dachi poziţie naturală a corpului cu un picior puţin în faţa celuilalt Shiko dachi tălpile sunt pe aceeaşi linie, greutatea corpului cade în mijloc, tălpile sunt orientate la 45 0 spre exterior, între tălpi este o distanţă de aproximativ două lăţimi de umeri Kiba dachi (poziţia călăreţului) asemănătoare cu shiko dachi numai că tălpile sunt orientate în faţă iar distanţa dintre ele este mai mare Naihanchi dachi asemănătoare cu kiba dachi numai că tălpile şi genunchii sunt orientaţi spre interior. Este poziţia din kata naihanchi. Numere: 1-ichi; 2-ni; 3-san; 4-shi; 5-go; 6-roku; 7-shichi; 8-hachi; 9-ku;10-ju;
, japoneza foloseşte în prezent şi "hiragana", "katakana" (două alfabete fonetice silabice paralele, de câte aproximativ 50 de simboluri fiecare), şi ocazional "rōmaji" (caractere latine).
